joi, 17 aprilie 2014



RUGACIUNE

Sange si otel tasnesc spre cer . E o noua pace mondiala.
In  visele pierdute iti  cer, ca  dintr- o iubire  nestemata
Sa faci o  linistita ura printr-o  durere viscerala   
Ce  mintile nu-mi fura,doar  sufletul  si viata-mi blestemata.

Menire nu-i , si nici destin.In primavara rece a vietii
durerea -i un nesfarsit festin, ca-ntr-o  poveste
finalizata in mod incert . Si-n tarzia ora a diminetii,
Nu e nimic sa-ti iert , de ai veni fara de veste .

Erai aici, eram un vis. Si are sens sa mai persist
In gandul ce nu l-am zis , pastrat in mine fiind mereu?
E prea tarziu?   E prea tarziu sa mai insist,
Sa incerc sa-ti fiu , ce-ti pare a fi atat de greu ?

Luminile se sting, cortina pare ca se lasa. E un  sfarsit?
Dar stiu ca tu-mi esti cea aleasa; durerea-n mine toarce..
Iertare iti cer. Regret enorm tot ce-am gresit.
Eu inca sper. Te rog de iarta si te-ntoarce….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu