Brasov, 31.03.2011. Spitalul Judetean Brasov

  ora 7 dimineata

  ... inca un motiv sa emigrez....

                                                                                       

  Date fiind unele probleme ce s-au acutizat si am nevoie de un consult cardio pentru a afla mai multe despre acest subiect , in ideea ca tot platesc CAS ca asa ma obliga onor statul roman , ma duc ca tot omul acum vreo doua zile la Spitalul Judetean de Urgenta , pentru a ma programa la consult. Doamna de la afisier imi refuza sec trimiterea:" Joi dimineata, la ora 7 , sa veniti aici , pentru a va programa la consultatie in luna aprilie".Convins ca m-am spalat prin urechi dimineata, si ca nu am auzit totusi bine , mai intreb o data , surprins.Mi se confirma.Cu gandul la CAS-ul ala al meu , dau din umeri , asta e si plec in treburile mele convins de evidenta lucrurilor ca daca vreau o consultatie gratis , conform drepturilor mele de asigurat , trebuie sa vin joi la 7.

   Miercuri seara , planuri peste planuri in ceea ce priveste sculatul cu noaptea in cap si ajunsul la consultatie.Pardon, programare pentru consultatie.Bineinteles ca planul meu de a ma scula la 5:30 s-a transformat in 06:12 cand trebuia teoretic sa fiu in Brasov, in drum spre SJU.In fine , in mare graba ma echipez si plec valvartej in rutina necesara ( bus, autobus..).ora 7 , fara cateva minute , debarc in zona SJU.

   Trec de un magazin de flori , ridic privirea si vad " niste" oameni pe trotuar , destui de multi pentru a merita o a doua privire mai lunga dar m-am gandit ca s-o fi intamplat ceva si au venit pana la spital.Inca 10 metri , unghiul se largeste de la 30` la 90` raza vizuala si imi dau seama ca "niste" oameni erau de fapt  gramada de oameni, si ca ala era ... capatul cozii.Se anunta urat.Stanga imprejur, refacut provizia de fum si ma duc placid si  ma asez la coada.Cu gura cascata. Nu rezist mult, scot aparatul fac prima poza. Lume placida, muta , asteptand. Mi se parea un tablou suprarealistic,desi nu ma sperii usor de o coada, mai ales cand stii de mic cu ce se mananca trebusoarele astea. In Romania anului 2011 , dupa 22 de ani de capitalism salbatic, 200 de oameni cred stateau la coada, nu la paine ca pe vremuri , ci ca sa isi faca o amarata de programare pentru un consult.Si din estimarile mele mai toti erau cardiaci.Nici nu e de mirare ca incepe la 7 dimineata , ca daca ar incepe vara la 12 ar putea sa aduca si preotul si vreo 10 sicrie..Timpul trece , coada merge. Aud cu o jumatate de ureche ca cineva venise la 05:30 dimineata ca sa prinda un loc mai bun. O tigara, invarteala in jurul cozii. Un zvon tulbure:" nu mai sunt decat 20  locuri". Si cam tot 200 de oameni la coada. E clar in mintea mea ca nu pup nici o programare in Aprilie si ca ar fi indicat sa imi caut de treburi.Insa era doar 8 fara ceva si mai aveam o treaba in zona la 8 , asa ca de curiozitate raman. Oameni cu mintea incetosata, pachet de nervi , iesind din spital, bolmojind aprige injuraturi printre dinti.. incepea spectacolul.Si nu dureaza mult si iese Maria Sa , GARDIANUL :" stati degeaba.s-au terminat locurile" , " nene , dar pe mai"? " pe mai veniti in ultima zi din aprilie" , " tot la 7?". " da!". Genial.

   Sincer am avut un flash cu o memorie din copilarie , cand dupa 2-3 ore de stat la coada sa iei paine de la singura brutarie din oras care dadea paine fara cartela, cand erai inghesuit la maxim intr-o celula de 3 metri patrati cu inca 30 de persoane, cu banii in mana si gatul intins la maxim sa vezi ce se intampla, se tragea oblonul cu anuntul :" nu mai e paine, iese din cuptor peste 2 ore".. si te lua ameteala la gandul de a sta 2 ore LANGA cuptor, vara, cu inca 30 de nefericiti ca tine. Sa stau , mi-e frica!Sa plec? Nooo, ca vine altu si mi-o ridica!Asa ca era cosmarul vietii mele sa se termine painea fix atunci, preferam sa ies si sa ma asez la coada din nou.Era mai cuminte.

   Si dupa 22 de ani , aceeasi situatie.La ce platesc CAS-ul ala gras la stat, nu stiu, cand merg cu unguentele mele , tifonul meu deseori, pastilele mele si tot asa.RMN - ul l-am facut la particular ( e drept , gratis, dar spitalul de neuro nu are. La fel tomograful. La fel Echodoppler-ul., platind doar 2 milioane, ca eram internat la neuro, altfel plateasm 4..)Mi-e si scarba sa ma mai intreb unde sunt banii din CAS.In ce buzunare, in ce firme de 2 lei , in ce capuse..

   Asta e Romania 2011.Locul unde in aceasta dimineata era atat de absurd ce se intampla ca nu am putut decat sa zambesc cand cu aparatul foto in mana , tragand niste cadre, lumea a inceput sa strige:" De la ce ziar esti dom'le , du-te dom'le si scrie acolo ce se intampla aici, ca nu se mai poate asa!".Pacat ca a trebuit sa le zic ca nu scriu la nici un ziar si ca erau doar de uz personal. Cinste orasului Brasov , cel mai cel si cel mai mai din tara, unde e o singura sectie de cardio gratuita in tot orasul si unde trebuie sa vii de cu seara ca sa prinzi o programare.In luna urmatoare.

  Asta e Romania. Tara in care m-am nascut. Si tara pe care am iubit-o.Si tara din care, in cativa ani , sper sa plec ca un domn , ca au plecat destui slugi pe dincolo.Si nu o sa imi para rau.Ne vedem luna viitoare, aceeasi zi , dar pe la 4 dimineata.Poate prind programare.

                                   
  HAVE A GOOD TIME

  Dupa starea de neliniste si accelerarea progresiva a batailor stiam ca se aproprie din nou de mine. Si am zis: dar de ce sa stau ingrijorat si sa urmareasc cu ochii pe cronometru ce freceventa a mai atins pulsul meu cel ciudat ?? Asa ca am pornit un DON’T STOP ME si m-am lasat dus de muzica , uitand de inima , puls si ce mai e pe acolo.Am timp sa ma lamuresc , maine , poimaine , in orice alta zi va mai urma, atat timp cat va mai urma. De ce sa nu ma bucur de clipa ASTA de acuma , care e aici , langa mine , in mine?De ce sa o las sa treaca , cum am lasat atatea mii de alte clipe , care au trecut si de pe urma carora nu s-a ales mare lucru... De ce? Clipa viitoare e doar amintirea clipei trecute, scriam candva , dar unde e CLIPA asta de ACUM , clipa asta care merita traita … traveling at the speed of light? 

   Asa ca , have some fun. Death can wait , a little bit longer!

Pe drumul Damascului..

 

Citeam intr-o carte achizionata recent , ca daca raportam intreaga istorie a acestei magnifice planete PAMANT  la scara unui an , oamenii nu au aparut decat cu cateva minute, vreo  5, inainte de Anul Nou. Si cate prostii au comis deja si nu par a da semne ca ar intentiona sa se opreasca. Dar… dar , si cand s-a intamplat ceva frumos , au dat dovada de aceeasi arta desavarsita si pasiune ca cea pusa cu atata  abnegatie in savarsirea raului .In desavarsirea lui.  

Bach, nu ma mai satur sa ascult Toccata si fuga in D minor , BWV 565 . Nu cred sa existe ceva mai inaltator decat aceasta bucata, ascultata cu ochii inchisi printre valatuci de fum.. inceputul e celebru , il stie orice amator de filme horror de prost gust. Dar pot sa jur ca undeva aud clopotele divinitatii cantand , in armonia lor ascunsa , atat de patrunzatoare si sfaramatoare este acesta demna reprezentatie a barocului dus la extrem. Ma uit la videoclip, ce inseamna sa canti la orga , ce inseamna sa poti pune in sirul lor firesc aceste armonii , atat de simple in esenta lor si atata de complexe simultan.  E un sentiment inaltator , coplesitor  sa asculti obsesiva repetare a acestor .. game? Arpegii? Nu am nici cea mai vaga idee ce sunt in sine , dar ceea ce lasa in urma este o senzatie de absoluta impacare cu divinitatea, cu sufletul , cu zbuciumul atat de comun omului.  Nu de multe ori am reusit sa ascult o orga cantand , dar cred ca e cazul sa incerc sa merg undeva si sa ascult aceasta muzica pe viu , sa traiesc in mod direct senzatia , sa stiu ca sunt in preajma unei epifanii. 

                Ma simt uneori atat de ciudat constientizand ceea ce se intampla , atat de straniu , privind cumva detasat si senin la ceea ce se intampla ... ba inca acuzat cumva , voalat ca nu as fi tocmai intreg, nu intocmai ok. Se prea poate , in cateva zile cred ca voi sti mai mult. Sa fie doar niste endorfine vinovate de sentimentul meu de acuta impacare cu lumea, cu oamenii , cu mine insumi ? Caci nu ma consider un Quasimodo , sau Torquemada ( which by the way , is the no 1 )  si nici macar un Vlad the Impaler ( ce frumos suna in engleza, mai greu cand ai imaginea in fata ochilor ) , nu ma regasesc aici  pe lista lor. Sau aici . Si nici aici nu ma regasesc. Sunt doar o fiinta omeneasca si nimic din ce e omeneste nu mi-e strain. Greseala , staruinta in ea , pacatul ( te pocaiesti fiule? Da , parinte!DA) , poate incalcarea tuturor celor 10 porunci cu fapta si sau gandul.. dupa cum nu mi-s straine nici vina , remuscarea , dorinta de indreptare si schimbare, dorinta de fi mai bun , de a ma ridica intr-o zi zicand :”SUNT UN OM NOU!” , sunt altul , sunt cel ce nu am fost desi , da , desi as fi putut fi. Nimic din toate astea nu-mi sunt straine si nimic din toate astea nu au fost departe de mine , dar , uneori.. e timpul de schimbare. Ce comun suna totul , ce comune sunt cuvintele uneori , mai ales cand impresia de repetitie sau falsa folosire este omniprezenta , cand totul pare a fi atat de.. „ ieri” , de „ din nou” , „ de iarasi tu , ala , din nou???” cu o pseudo-mirare atat de fals si prost mascata de la inaltimea lor de judecatori implacabili , carora nimic din ce le este omenesc nu le e ...comun.Da, EU!Din nou acelasi ciobanas care dupa atata timp de strigat Lupul , nu il mai crede nimeni cand lupul vine, mai ales daca lupul pare a-si fi schimbat si parul nu numai si naravul. Da, eu in aceleasi cuvinte de ieri , de alaltaieri , cu un nou inteles , cu un nou tel , scop , ideal , mult mai uman ... mult mai ... mai presus de ce a fost. Dar cine sa il mai creada pe bietul ciobanas? 

                Sunt  UN OM NOU. Da,stiu , parca undeva s-a mai auzit asta , parca nu suna tocmai a nou , parca suna mai mult a plagiat. Dar stiu ca sunt un om nou , impacat. Sunt ca Saul pe drumul Damascului.. sau Pavel?

                Dar voi?

 Feast Of Friends

Do you know how pale and wanton thrillful
Comes death on a strange hour
Unannounced, unplanned for
Like a scaring over-friendly guest you've
Brought to bed
Death makes angels of us all
And gives us wings
Where we had shoulders
Smooth as raven's
Claws

No more money, no more fancy dress
This other kingdom seems by far the best
Until it's other jaw reveals incest
And loose obedience to a vegetable law.

I will not go
Prefer a Feast of Friends
To the Giant Family.

  Versuri ce mi-au marcat tineretea, versuri ce le stiam la orice ora din zi si din noapte. Treaz , baut , vesel , trist ,le stiam , le visam si le respiram. La fel cum era cu tot albumul An American Prayer - The Doors.Un albm ascultat de mii de ori , noaptea , noapte de noapte , la lumina tigarii , pe tacute , cu ochii inchisi , incercand sa prind fiecare sunet. Un album ce m-a fascinat de fiecare data cand l-am ascultat. Un album pe care am jurat sa il ascult in ziua in care am sa mor ( si inca am timp sa ma tin de promisiune). Finalul ma facea de fiecare data sa amutesc, cu acel Adagio atat de frumos cantat , atat de rascolitor. Si ma gandeam , cand eram mic ce frica aveam sa nu ma ingroape de viu si ma tot gandeam la tot felul de metode prin care se impiedic asta. De la o vreme ma obsedeaza sa nu fiu singur atunci. Ma gandeam si in seara asta intre 2 crize de tahicardie, Cum ar fi sa te gaseasca dupa cateva zile , cu aceeasi si aceeasi melodie cantand in nestire , fara sa fi avut pe nimeni alaturi.. pentru o ultima privire? Am sanse sa aflu. 

  PS. Sorry Jim , am vrut sa vin la tine in Pere Lachaise.  Promit sa ajung data viitoare.Si am sa ajung.

   It's funny, but I had no sense of living without aim ..The day before you came 

   Piesa mea de suflet de la ABBA, una din cele mai bune piese ale lor si una din piesele care intotdeauna m-au rascolit, cu versurile lor atat de simple, despre locuri si lucruri atat de comune, fara un sens efectiv, dar cantate atat, atat de rascolitor de Agnetha, o Agnetha atat de stralucitoare in videoclip, desi era ultimul lor video si cantecul lor de lebada.. Am descoperit tarziu aceasta piesa, intamplator si m-am atasat de ea, de simplitatea ei, de tristetea vocii , desi nu anunta decat un nou inceput, unul mai bun. O piesa pe care o ascult rareori, dar cu aceeasi emotie si cu acelasi tremur in suflet. Inainte ma linistea, ma facea sa fiu atat de calm..

   Veneam azi cu trenul spre casa, in calatoria mea zilnica de 45 de minute , uitandu-ma pierdut pe geam , cu gandurile undeva si ma simteam atat de calm si undeva departe , acolo , peste crestele muntilor.. gandindu-ma la obositoarea zi de azi, dar o zi atat de frumoasa si plina de evenimente, de munca si discutii, decizii, e-mailuri.. munca. Ma simteam detasat, undeva, ca o terta parte, nemuritor si rece, detasat. si gata de a pleca mai departe, de a ma desprinde de aici, catre o lume noua.Intrand pe usa de iesire. Ma uitam la masinile care treceau undeva pe langa mine, cu aceeasi detasare cu care cureti o furnica ce ti se urca pe picior cand stai undeva pe iarba. Era sa si pierd coborarea, cufundat undeva in mine insumi... Ma simteam plecat, pe punctul de plecare, undeva langa intrarea intr-o ipotetica Nirvana. Un sentiment ciudat, profund, socant , care ma suprinde si pare-se ca surprinde si pe altii, de liniste si calm.. cam cum ti se pare cand vezi banchiza polara.. alb, alb doar un alb rascolitor si o liniste nefireasca. Ma simt surprins cumva de aceasta liniste interioara, de acest calm pe care nu il credeam a-l avea, de acceptarea tacita si constientizarea abrupta a unor timpi pierduti, a unor trenuri pierdute...

   Ma suprind mai calm, mult prea calm fata de ce credeam ca o sa fie, prea intelegator sau , in cele din urma, doar intelegator.Constient ca acolo undeva e o intreaga lume care nu are nevoie sa se impiedice de mine, constient ca undeva in mine exista un altcineva, de care ma desprind incet si tacut, o exorcizare muta si definitiva. Definitivanta. Definitorie. E o mirare in mine uneori, de zici ca nu am mai vazut acelasi traseu de sute de ori.Si o lumina ciudata la apus, lumina pe care aparatul nu o poate surprinde cum o vedeam cu ochii mintii... Nu pot fotografia vantul, nu pot reda linistea. E dincolo de mine, e dincolo de cuvinte. Nu mai pot scrie, desi am vrut, si nu ma mai pot elibera de aceste imagini sau sa le simt voluptatea in randuri aruncate furibund pe hartie cum faceam acum 10 ani.. Mi-am pierdut acest exercitiu, aceasta insusire.. mai bine imi pierdeam o mana.. numai sa mai pot scrie INCREATUL inca o data.. dar poate voi reusi din nou.Mi-e dor de asta. Mi-e dor. 

   Seara. Suprins un pic. Meditativ. Si cu gandul in alta emisfera. Gata de plecare. E ziua de dinaintea venirii Tale.

27.03.2011 - 7

Urasc trezirile pe neasteptate , cand te trezesti dupa un somn bolovanos , somnul de moarte , nauc si cu ochii in ceata " where the hell am I?".Imi lasa cel mai adesea o oboseala cronica pe tot restul zilei, o invointa de a ma misca , de a functiona. Cazul de azi. Urasc visele nechemate si nedorite , in care visezi cu furie si manie , in care aduni frustrarile vietii reale si care la trezire te fac sa vrei sa dai cu pumnul in perete , ca o compensatie ca erai legat de maini si de picioare , ca nu puteai face nimic, ca erai un pion , un pinion , prins iremediabil in jocurile absurde ale unui mecanism pe care nu il intelegi si ti se refuza orice sansa de intelegere. A adormi pe un pat de bolovani cred ca e mai simplu si mai incurajator.Urasc trezirile dimineata cu stomacul ghem, cand tot ce imi doresc e sa ma incolacesc in jurul unui stalp de gheata.. poate, poate. Si cand la astea se adauga si o forma prost inteleasa de dialectica familiala , unde se ajunge iremedibil la intrebarea : cine a fost primul , oul sau gaina, si unde nici oul si nici gaina nu dau semne ca s-ar putea gasi o cale de mijloc , reprezinta incununarea cu succes a ingredientelor superioare ale unei dimineti in care nu iti doresti decat sa ajungi in iad. Cert acolo e mai bine.

  Uitandu-ma un pic prin vecini dupa niste informatii   gasesc un material despre Syādvāda si cele 7 forme de exprimare a posibilitatilor adevarului, sau mai bine zis , de exprimare a realitatii. Le parcurg si ma trezesc   zambind , vazand cat de similare sunt cu arta dialecticii   familiale, unde niciodata nu exista un adevar absolut   comun agreeat ci in genere se regaseste in syād-asti-nāsti-avaktavyaḥ - "in some ways it is, it is not and it is indescribable" , care cred ca poate  fi  inteleasa drept chintesenta   sentimentului de a nu mai pricepe nimic din ce se    intampla. Si atunci , ajungi iar cu dragalasenie , la  Highway to hell.

show time. LIGHTS ON!

26.03.2011-6

Targ de carte azi in oras. Si sincer dezamagit de el. Da , carti multe , lume asa si asa, preturi mari. Nimic care sa imi suscite in mod real interesul , sa ma faca sa tanjesc dupa o carte cum tanjeam acum ani de zile poate dupa un volum lipsa din seria Dune. Chiar nimic. Seria CANTEC DE GHEATA SI FOC la acelasi ultim volum ( Nemira) - si era singurul motiv pentru care m-am dus pana acolo . Adevarul a venit cu cartile sale rosii , verzi si de mii de culori , la acelasi pret de taraba ( acum , pret unic de 11 lei.. serios? si la ce ati mai venit?). Penibil. Nici o reducere serioasa. Nimic. Nimic. NIMIC. Un zero barat. Cioroianu la o lansare de carte , plin de sine si de mine .. sa fim seriosi , e un om terminat , ce mai cauta acolo?

Copii disperati dupa carticele , multe carticele. Macar pentru copii erau de luat multe la pachet ( 10 carti din seria Disney , 50 de lei , Adevarul);carti la un 1 leu , la 3 , la 5 sau 500 functie de buget si dispozitie. Lacrimi , mici crize de isterie .. O domnisoara draguta pe care o intrebasem de o carte ce lipsea din seria premergatoare Dune - Casa Atreides , Casa Harkonnen , Casa Corrino - adica fix Casa Atreides , imi recomanda sa ma uit pe site sau in alte surse , poate o gasesc. Eventual toate 3 la un loc. Eventual la acealasi pret Ok ( 20 de lei bucata , fata de 45 - 50 usually). A  meritat. Multumesc Liz , stiu unde sa intreb acum de carti. Singurele carti la care am sesizat fenomenul de .. reducere a pretului.

Si o supriza placuta : Tudor Opris - Enciclopedia lumii vii. Socat de pret pentru un tom de 800 de pagini intreb vanzatorul : sigur e doar atat? Si omul confirma si zic ok si 10 lei pentru a intra in posesia ei. 10 lei una din cele mai bune carti pe care le stiu pentru acest specific domeniu??? De aia suntem un popor de culturisti ..

O deschid .. " ce e viata"? Carbon, azot , hidrogen , oxigen.". Atat de simplu. C, N, H, O2. Fara taxe , dureri de cap , chirie , facturi , credit, banca , rata , naveta , servici. "Vai de viata mea! Cred ca am mai mult C decat H. Sau N?" Abia astept sa ma uit prin cartea asta si sa imi aduc aminte de noptile voluptoase cand citeam alte carti ale lui Tudor Opris , cu picioarele in tavan. Pentru ca Armin Heinin e imposibil de terminat , m-a terminat nervos , cu pasiunea habotnica si o precizie de neamt pentru date si informatii colaterale , menite sa justifice ideile din text. Mii de note , trimiteri menite cred sa justifice si sa explice completa ratare a spiritului miscarii analizate desi Humanitas in PR-ul lor se lauda ca "Solid construita documentar, impecabila metodologic, lucrarea de fata este, probabil, cea mai verosimila analiza a unei teme care nu si-a epuizat inca sensurile explozive. Armin Heinen evita tentatia propagandistica si „neutralitatea“ inselatoare. El reconstituie si explica faptele din perspectiva unui istoric al fascismului international si a unui intelectual liberal, in sensul larg al termenului."Emotionant.

Emotionant dar total pe langa subiect. Sa analizezi o miscare spirituala , bazata pe mistica si credinta in baza unor fapte si serii statistice , duce la un inevitabil esec. Si ratand mistica legionara , nu te mai salveaza nici un cearsaf de date si notite. Legionarismul a fost o miscare intelectuala , spirituala , a fost altceva. Si ce frumos surprinde tocmai acest spirit Sorin Lavric in cartea sa despre Noica , de mi-a trezit placerea de a o citi pe nerasuflate , de a citi iar Jurnalul de la Paltinis , de a incerca sa ma apropii de Noica in acest punct de vedere , daca din altele inca mi-e interzis. Ce pasiune intrevezi intre randurile lui Lavric si ce spirit sobru la Heinen. Mi-a omorat tot cheful de a o citi , mi-aduce aminte de furia de a nu reusi sa dau pagina din Thomas Mann si a sa Casa Buddenbrook. Niciodata nu mai lasati germani sa scrie carti despre spiritul revolutionar!

Un haos coloristic si un haos de vreme. Dimineata , un senin pur de care mi-era dor , cum nu mai vazusem de prea mult timp. La pranz un vant rece si dusmanos pe drumul spre casa. Mi-am uitat detectorul Geiger acasa asa ca nu stiu daca norul radioactiv a fost sau nu. Si seara , cine naiba mai stie cum a fost seara?

Ma gandeam la targul de carte ca nu am vazut ( e drept ca nici nu m-am omorat) desi as fi vrut sa vad Mircea Florian - Indrumare in filosofie. As fi dat oricat pe ea , si dupa 10 ani tin minte ce clar explica istoria filosofiei. Imi face cu ochiul sa o iau si de pe net. Alte prietene regasite : Enciclopediile Blackwell - la fel de interesante , la fel de scumpe si atunci si acum. Multumesc , dar cred ca se gasesc si online. Nu e aceeasi senzatie sa le deschizi ( deschide o carte cu dublu click ... bleah) dar sunt la fel de folositoare.

Still good , still breathing.
and SHOW TIME.