Urasc trezirile pe neasteptate , cand te trezesti dupa un somn bolovanos , somnul de moarte , nauc si cu ochii in ceata " where the hell am I?".Imi lasa cel mai adesea o oboseala cronica pe tot restul zilei, o invointa de a ma misca , de a functiona. Cazul de azi. Urasc visele nechemate si nedorite , in care visezi cu furie si manie , in care aduni frustrarile vietii reale si care la trezire te fac sa vrei sa dai cu pumnul in perete , ca o compensatie ca erai legat de maini si de picioare , ca nu puteai face nimic, ca erai un pion , un pinion , prins iremediabil in jocurile absurde ale unui mecanism pe care nu il intelegi si ti se refuza orice sansa de intelegere. A adormi pe un pat de bolovani cred ca e mai simplu si mai incurajator.Urasc trezirile dimineata cu stomacul ghem, cand tot ce imi doresc e sa ma incolacesc in jurul unui stalp de gheata.. poate, poate. Si cand la astea se adauga si o forma prost inteleasa de dialectica familiala , unde se ajunge iremedibil la intrebarea : cine a fost primul , oul sau gaina, si unde nici oul si nici gaina nu dau semne ca s-ar putea gasi o cale de mijloc , reprezinta incununarea cu succes a ingredientelor superioare ale unei dimineti in care nu iti doresti decat sa ajungi in iad. Cert acolo e mai bine.
Uitandu-ma un pic prin vecini dupa niste informatii gasesc un material despre Syādvāda si cele 7 forme de exprimare a posibilitatilor adevarului, sau mai bine zis , de exprimare a realitatii. Le parcurg si ma trezesc zambind , vazand cat de similare sunt cu arta dialecticii familiale, unde niciodata nu exista un adevar absolut comun agreeat ci in genere se regaseste in syād-asti-nāsti-avaktavyaḥ - "in some ways it is, it is not and it is indescribable" , care cred ca poate fi inteleasa drept chintesenta sentimentului de a nu mai pricepe nimic din ce se intampla. Si atunci , ajungi iar cu dragalasenie , la Highway to hell.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu