O saptamana nebuna , care credeam ca se termina in seara asta dar vad ca nu da semne ca s-ar incheia prea curand. Radeam cu un coleg din Norvegia si - i spuneam ca imi plac provocarile si pare-se ca unii au luat-o de buna, din cate vad, pentru ca lista de provocari vad ca e pe punctul de a se extinde cu unele noi si care au niste dead-line-uri infiorator de scurte,nemaivorbind de o lipsa cronica de informatii uneori cand te joci cu raportari de pe o zi pe alta.O senzatie de oboseala cronica , se infiltreaza incet in mine, dupa multa multa munca nebuna , oameni noi , cunostinte noi , task-uri noi, totul e nou si se desfasoara intr-un ritm ametitor caruia nu stiu cat am sa-i mai pot face fata.Vesti bune, vesti foarte bune , vesti rele si aceeasi problema ce tinde sa para ca nu mai are nici un fel de rezolvare concreta sau macar.. sperata.Nimic din ceea ce imi doream.Doar placerea de a descoperi un local cu aer retro , foarte bine aranjat si studiat , in centrul Brasovului , unde va fi o placere sa ma duc sa beau ceva la final de saptamana , sa ma bucur de ambianta si de muzica exceptionala ...

   Oboseala profunda, un sentiment de tristete care nu imi da pace si care ma face sa ascult aceeasi si aceeasi bucata de Saturnus la infinit... uneori mi-as dori sa fie mai simplu.. sa se termine , sa ma retrag in linistea mea la care am visat atatia ani si in care imi gasesc acum reazam in vremurile astea atat de tulburi si complicate.Dar ce simplu ar fi ,nu? Parca ziceam ca imi plac provocarile...